Cum sunt afectate populaţiile de pinguini de schimbările climatice

Această colonie este una dintre cele mai studiate din lume.
Primele date oficiale înregistrate despre pinguinii Adeline i-au
aparţinut lui Ernest Shackleton, un explorator britanic, în timpul
expediţiei sale din 1907.

Ecologistul David Ainley spune despre Capul Royds că este
„nirvana pinguinilor”. „Dacă am fi pinguini, aici am vrea sa
traim”, a mai adaugat acesta.

• Suedia și Norvegia renunță la viitorul fără numerar din cauza Rusiei
• Cu cât au crescut acţiunile Trump Media în anul 2024?

Dintre toate speciile de pe Pământ, cei mai afectaţi de
încălzirea globală sunt pinguinii Adélie, coloniile cărora au
scăzut îngrijorător din cauza temperaturilor ridicate care
determină scurtarea sezonului de iarnă. În ultimele 3 decenii,
populaţia acestor păsări din peninsulă a scăzut cu aproape 90%.

Valoarea medie a temperaturilor aerului de iarnă din vestul
peninsulei, una din zonele ce înregistrează cea mai rapidă creştere
a temperaturilor de pe planetă, a crescut cu 6 grade Celsius în
ultima jumătate de secol, determinând mai multe ninsori care
acoperă rocile unde pinguinii Adélie vin în fiecare primăvară să
depună ouă (acest lucru favorizează pinguinii care pot supravieţui
fără gheaţă şi se înmulţesc mai târziu, precum specia gentoo, al
cărui număr a crescut cu 14.000%).

Climatul mai cald din Peninsula Antarctică a afectat în mod
semnificativ lanţul trofic, distrugând până la 80% din krillii (o
specie de crustacee) şi din fitoplanctonul care creşte sub sloiuri
de gheaţă (o sursă esenţială de hrană în dieta pinguinilor),
conform unui nou studiu publicat luna aceasata în The Proceedings
of the National Academy of Sciences.

În schimb, în marea Ross efectul este invers. Stratul de gheaţă
de la suprafaţa apei creşte, astfel că se dezvoltă şi numărul
pinguinilor Adélie. Colonia de la Capul Royds a credscut cu 10% în
fiecare an până în 2001, când un iceberg de dimensiunea Jamaicăi
s-a desprins din scutul de gheaţă forţând rezidenţii să se mute 70
de kilometri spre nord în căutarea unei ieşiri la mare. Gheţarul
s-a fragmentat în 2006, iar în prezent, colonia de 1.400 de
exemplare se reface viguros. Aşa se face că această populaţie de
pinguini Adélie de la Capul Crozier (una din cele mai mari din
lume, cu 230.000 de perechi) s-a dezvoltat cu aproape 20%, în
ultima perioadă.

În timp ce unele colonii de pinguini se bucură de pe urma
acestor modificări climatice, pe termen lung toţi pinguinii
imperiali şi Adélie par a fi sortiţi pieirii, dat fiind că
suprafaţa de gheaţă se reduce în fiecare an. Unii oameni de ştiinţă
atribuie această creştere recentă a calotei glaciare din marea Ross
găurii de ozon provocate de clorofluorocarburi care răcesc
atmosfera superioară de deasupra continentului, provocând diferenţe
de temperatură dintre atmosfera superioară şi ecuator. Încălzirea
din regiunile temperate are un efect similar, crescând diferenţele
de temperatură şi facilitând apariţia vânturilor puternice care
împing gheaţa în larg, expunând asa numitele polynia
(suprafeţe de apă înconjurate de gheaţă, de unde pinguinii îşi iau
hrana).

Apetitul consumatorilor pentru peştele bass poate fi, de
asemenea, benefic pinguinilor din marea Ross, atunci când flotele
de pescuit converg spre unul dintre ultimele refugii ale acestei
specii de peşte (Dissostichus mawsoni). O crescătorie de peşte din
marea Ross care a fost înfiinţată în 1996 ar putea servi
pinguinilor de aici reducând concurenţa pentru peştii argintii
(Pleuragramma antarcticum), care sunt de dimensiunile sardinelor şi
pe care aceste păsări îi preferă.

Dr. Ainley şi colegii săi au raportat că din anul 2002 au vazut
din ce în ce mai puţine orci în sudul mării Ross, ca urmare a
pescuitului care a început să modifice ecosistemul.

În anul 1970 coloniile de pinguini din marea Ross au prosperat,
după ce un număr de 20 de mii de balene au fost vânate.

Climatologii prevăd ca în următorii 30-40 de ani, vânturile şi
gheaţa să se dezvolte în această zonă din cauza temperaturilor în
continuă creştere şi a micşorării găurii de ozon.

Conform estimărilor oamenilor de ştiinţă, pe Insula Beaufort, la
nord de Insula Ross, gheţarii s-au retras pe coasta stancoasă mult
mai departe decât au făcut-o pe parcursul a 30.000 de ani. Gheaţa
care se retrage a creat mai multe habitate pentru coloniile
rezidente de pinguin Adélie, care în ultimaul deceniu au ajuns de
la 4.000 de perechi la 55 de mii.

Odată ce gheaţa se retrage, cercetatorii se aşteaptă ca
pinguinii Adélie din marea Ross să fie nevoiţi să se mute mai
departe spre sud. Într-un studiu publicat anul trecut, Dr. Ainley
descrie cum pinguinii îşi părăsesc cuiburile în februarie
îndreptându-se către nord pentru a scăpa de întunericul iernii. Se
pare că aceştia se opresc pe gheaţă la o distanţă de 500 de
kilometri de apă, unde se hrănesc.

Cercetării au studiat resturi mumificate de pinguini datând din
ultima ere glaciară şi au reconstruit istoria speciei, observând că
aceste păsări şi-au schimbat rutele de migraţie ca urmare a
scăderii suprafeţei îngheţate. Cu toate acestea, pinguinii nu au
migrat niciodată mai departe de unde se află acum, având nevoie de
lumină pentru a se hrăni, deplasa şi a se apăra de prădători. Marea
Ross va fi, conform modelelor oamenilor de ştiinţă, ultimul loc în
care stratul de gheaţă va dăinui. Pinguinii au nevoie de lumină
pentru a obţine mâncare şi pentru a naviga, iar dacă singurul loc
în care vor mai găsi gheaţă va fi Marea Ross, aceştia vor fi
blocaţi în noaptea arctică, neavând o strategie pentru
supravieţuire în absenţa luminii.

Dr. Ainley a concluzionat că pinguinii depind în
totalitate de stratul de gheaţă şi, dacă aceasta va dispărea, este
clar că şi specia va pieri.

Sursa:
New York Times